E Unibus Pluram

David Foster Wallace analizează felul în care televiziunea a ajuns să modeleze nu doar gusturile publicului american, ci și formele prin care literatura și cultura contemporană își înțeleg propria ironie. Eseul urmărește relația tensionată dintre privitor, imagine și divertisment, arătând că televiziunea nu funcționează doar ca mijloc de relaxare, ci ca sistem care absoarbe critica, transformă opozițiile în stil și cultivă o distanță ironică față de lume. Pentru Wallace, problema centrală este că această ironie permanentă, deși pare lucidă și eliberatoare, riscă să devină o formă de pasivitate culturală. În loc să producă autenticitate sau rezistență, ea poate ajunge să confirme exact mecanismele media pe care pretinde că le denunță.

Apariția acestui volum a fost prilejuită de proiectul „Lit Check: Citit, scris, tradus”, organizat de ULBS și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția AFCN. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.